Reducere mare

Port ochelari de vedere încă de la 7 ani. Învățătoarea a fost cea care a descoperit că nu văd și mi-a chemat părinții la școală. M-au dus imediat la oftalmolog, la un control. Medicul le-a spus părinților mei că am un „defect” din naștere, iar diagnosticul a fost astigmatism miopic, combinat cu astigmatism hipermetropic. Bineînțeles că și dioptriile recomandate de medicul oftalmolog au fost pe măsura diagnosticului. Primii mei ochelari de vedere au fost foarte grei, iar lentilele erau extrem de groase, precum fundul sticlelor de sifon din vremea comunismului. O altă tehnologie nu exista, din păcate, în urmă cu aproape 35 de ani așa că, am fost nevoită să îi port. Aveau însă mai multe avantaje decât dezavantaje și, încet, încet m-am obișnuit cu ei. Cu trecerea anilor, tehnologia a avansat, lentile au început să se subțieze din grosime, iar ramele de ochelari să fie din ce în ce mai frumoase. Așa că, ochelarii au devenit, cel puțin pentru mine, o bijuterie indispensabilă